Gheorghe Petic zace în pușcăria regimului, nevinovat. Este supus celui mai inuman și degradant tratament posibil. Flămând, fără asistență medicală și cu încălcarea voluntară a celor mai elementare drepturi. In secolul XXI, într-o țară care se vrea europeană, omul este încarcerat pentru motivul că s- a opus unui regim criminal, că a deconspirat ilegalități si scheme de contrabandă cu țigări, care au prejudiciat bugetul Republicii Moldova cu sute de milioane de lei. Este purtat prin pușcării de parcă ar fi cel mai de temut terorist. Este bătut, torturat și supus actelor degradante de către reprezentanții organelor de drept! De acei care sunt plătiți din banii nostri. Și care fac asta cu tenacitatea unor alienati scăpați din ospiciu. Asemeni stăpânului lor, un individ bolnav, dependent de dâra de cocaină de pe masa din sufragerie, care insistă, cu mintea-i rapace și inima insensibilă, să subjuge demnitatea unui Om. Un om simplu, curat și atât de puternic, încât îi tulbură liniștea și somnul celuia care se crede, in demența sa, stăpânul Moldovei. Plahotniuc, individul care nu știe ce înseamnă a te împarte cu fericirea, este în delirul disperării. Il sufocă incapacitatea lacheilor săi să îngenuncheze un singur Om. Un om plăpând, apăsat de nedreptate și batjocură, cu sănătatea zdruncinată, dar ferm și de neclintit că o stâncă, ii tulbură somnul fugar. Omul demnității și al adevărului, Gheorghe Petic, este coșmarul lui Plahotniuc și al regimului. Și asta pentru că ofițerul Gheorghe Petic, un simbol al luptei cu nedreptatea, nu cedează în fața tăvălugului plahotniucist, nu-și trădează idealurile pentru care a ieșit în stradă și pentru care a vegheat, nenumărate nopți, în cortul instalat în 2015 în " Orășelul Demnității". Gheorghe Petic ne învață, astăzi, cum să trăim cu demnitate. Ne învață să nu trădăm. Să nu fim lași. Ne spune că, mai presus de orice este sa fii om. Sa fii fiu al țării pe altarul careia nu a ezitat să-si pună sănătatea, familia și propria libertate. Este lecția pe care trebuie sa o învățăm. Ca să nu uităm că suntem oameni. Că avem drepturi dar și datoria de a lupta cu nedreptatea și neadevărul. Pentru că nimic în lumea asta nu contează mai mult, ca a fi Om. Iar fericirea se împarte, totuși.
Post a Comment